Combaterea poluării
Din cauza
multor tragedii ale mediului înconjurător, de la
jumătatea secolului XX, multe națiuni au instituit legi
cuprinzătoare proiectate pentru a repara distrugerile
anterioare ale poluării necontrolate și pentru a
preveni viitoarele contaminări ale mediului. În
Statele Unite a fost creat Actul
pentru Aer Curat (Clean
Air Act - 1970) prin care se reduceau semnificativ anumite tipuri
de poluare ale aerului, cum ar fi emisiile de dioxid de sulf.
Actul pentru Apa Curată (Clean
Water Act - 1977) și Actul
pentru Apă Potabilă Curată (Safe
Drinking Water Act - 1974) au stabilit norme pentru deversarea
poluanților în ape și standarde pentru calitatea
apei potabile. Actul
pentru Controlul Substanțelor Toxice (Toxic Substance
Control Act - 1976) și Actul
pentru Conservarea și Recuperarea Resurselor (Resource
Conservation and Recovery Act - 1976) au fost create pentru a
supraveghea și controla deșeurile periculoase. După
1980 au fost create programe care alocau fonduri pentru curățarea
celor mai contaminate terenuri de depozitare a deșeurilor.
Aceste acte și alte câteva legi federale ale unor
state individuale au ajutat limitarea poluării dar
progresele au fost lente și au rămas multe probleme cu
privire la zonele cu contaminări severe din cauza lipsei
fondurilor pentru curățare și din cauza
problemelor în aplicarea legilor.
Înțelegerile
internaționale au jucat un rol important în reducerea
poluării globale. Protocolul
de la Montréal cu privire la Substanțele care Distrug
Stratul de Ozon (1987)
a fixat date internaționale până la care să
fie reduse emisiile de substanțe chimice, cum ar fi CFC,
despre care se știe că distruge stratul de ozon.
Convenția
Basel pentru Controlul Transporturilor Internaționale ale
Deșeurilor Periculoase și Depozitarea Lor (1989) servește
ca punct de reper pentru reglementările internaționale
ce se ocupă de transportarea deșeurilor periculoase și
depozitarea lor.
Din
anul 1992 reprezentanții a mai mult de 160 de țări
s-au întâlnit în mod regulat pentru a discuta
despre metodele de reducere a emisiilor de substanțe
poluante care produc efectul de seră. În 1997 a fost
creat Protocolul
de la Kyõto,
chemând celelalte țări să adereze la el
pentru a reduce până în anul 2012 emisiile de
gaze cu 5% sub nivelul din 1990. Până la sfărșitul
anului 2000 Protocolul de la Kyõto nu fusese încă
ratificat; negociatorii încercau încă să
ajungă la un consens în legătură cu
regulile, metodele și penalitățile care ar trebui
să fie folosite pentru a aplica tratatul.
Regulamentul
și legislația au dus la un considerabil progres în
diminuarea poluării aerului și apelor în țările
dezvoltate. Vehiculele din 1990 emit mai puțini oxizi de
azot decât cele din 1970; centralele electrice ard acum mai
puțini combustibili pe bază de sulf; coșurile
industriale au acum filtre prin care se reduc emisiile și nu
se mai folosește benzină cu plumb. Ţările în
curs de dezvoltare continuă să se lupte cu poluarea
fiindcă nu au tehnologii pentru filtrare și curățare
și trebuie să își mărească puterea
economică, de cele mai multe ori cu costul poluării
mediului. Problema este că țările în curs de
dezvoltare atrag investitorii străini prin forța de
muncă mai ieftină, materiale brute mai ieftine și
mai puține restricții pentru substanțe poluante.
Maquiladoras,
uzine de asamblare de-a lungul graniței dintre S.U.A. și
Mexic, pe partea mexicană, creează industrie și
locuri de muncă pentru Mexic dar majoritatea lor aparțin
unor corporații non-mexicane care au fost atrase de forța
de muncă ieftină și de lipsa legilor cu privire la
poluanți. Ca rezultat, această regiune de graniță,
incluzând Rio Grande este una din cele mai poluate zone din
America de Nord. Pentru a se evita dezastrele ecologice și
sărăcia, țările în curs de dezvoltare
necesită ajutor și tehnologie de la țările și
corporațiile străine, participarea comunității
în inițiativele de dezvoltare și crearea de
reglementări mai aspre cu privire la poluare.
Grupuri
nonguvernamentale s-au format la nivel local, național și
internațional pentru a combate problemele create de poluare
din toata lumea. Multe din aceste organizații răspândesc
informații și ajută oameni și alte
organizații, care nu sunt implicate în procesul luării
deciziilor. Rețeaua
Acțiunii Pesticidelor răspândește
informații tehnice cu privire la efectele pesticidelor
asupra agricultorilor care le folosesc. O mișcare bine
organizată de justiție pentru mediu s-a ridicat pentru
a pleda pentru protecția echitabilă a mediului
înconjurător. Greenpeace este o organizație
activistă care concentrează atenția internațională
asupra industriilor și guvernelor care contaminează
terenul, apele sau atmosfera cu deșeuri toxice.
Planeta Albastră
site creat de Stefan
URL: http://www.planeta.albastra.go.ro/combatere.html
|